mi se părea că Te zăresc
prin ușile împărătești
și pe catapeteasmă stând
cu îngerașii la povești

eram copil și mă gândeam
că tată fiind cu tata sameni
Te regăseam in ploi, in flori
dar mai cu seamă printre oameni

mi-e dor de somnul fără griji
azi rătăcită prin tumult
copilul meu a-mbătrânit
și Tu n-ai mai venit demult

la porțile împărătești
aproape nimeni nu mai bate
Ești prea bătrân și demodat
față de inșii din cetate