Aveam nevoie
de cuvintele tale, de încurajare.
Mi-au pătruns în suflet,
au rămas acolo,
ca un ecou, al tău.
Cu un balsam vrăjit,
mi-ai acoperit rănile,
uitate de-o viață,
acum,
nu pot să te uit.

Răbdarea,
a fost încercarea ta.
Regret,
nu ai ținut cont de ea,
te-ai grăbit,
cu o vorbă m-ai rănit,
acum,
eu, nu pot uita.

Ah!
Zbucium lăuntric,
haotic mă răvășești,
tu, de iubire,
simt cum mă golești.
Nu mai am suspin,
s-a pietrificat,
containere de gheață
m-au împresurat.
Tânjesc după căldura,
vorbelor tale,
aș vrea ca gheața,
să curgă-n șiroaie.
Acum,
răbdarea, va fi
și încercarea mea!


13 iunie 2009