Novorosisk
Eram pe o navă în portul Novorosisk (Rusia) în luna decembrie.
Când navighezi la companii străine, echipajul este format din mai multe naþionalități. Astfel s-a întâmplat ca în acel moment, echipajul de punte să fie format din marinari având ca È›ară de origine Sri Lanka, toÈ›i, dar absolut toÈ›i, la primul voiaj.
Au sosit odată cu mine nava aflându-se în radă. S-a primit aprobarea, de a intra în port la dană.
Toată gașca din Sri Lanka era cu mine la postul de manevră prova (partea din față a navei). La pupa era secundul cu cei de la bucătărie și câțiva mecanici, marinari cu ștate mai vechi. Comandantul (căpitanul) era pe puntea de comandă și ne coordona spunându-ne ce parâme să dăm la cheu.
Afară erau vreo -10 grade și viscolea ușor. Marinarii mei dârdâiau, înghesuiți unul întraltul și se uitau îngroziți în jur.
Ca să se poată da o parâmă la cheu, se aruncă o bandulă (o saulă lungă cu o pară de lemn în capăt, care se aruncă pe cheu, de la noi se leagă parâma, cei de la mal o trag, o agață de baba, noi o punem pe vinci, tragem de ea și apropiem nava de cheu). Îi întreb dacă știe vreunul să arunce bandula, unul zice că știe și o aruncă la 1 metru în apă. O recuperez repede, pun pe altul să țină capătul și o arunc pe cheu. Mă întorc spre cel căruia îi dădusem să țină capătul, îl întreb unde e, și-mi arată pe cheu.
În acest timp, cei de la pupa își făcuseră treaba și recuperau parâma îndepărtându-ne pe noi de mal cu prova. Pe comandă, căpitanul făcea spume.
În acest timp ia inițiativa altul din marinarii mei și-mi aruncă a doua bandulă în apă cu totul! Rușii de pe mal se distrau copios. Până la urmă au aruncat ei o bandulă, am dat parâma, apoi am început să o recuperăm întinzînd-o cu vinciul. Le-am zis să o aranjeze în colac în spatele meu și când mă întorc, se încurcaseră în ea. Nu știu cum au reușit! I-am îndepărtat pe toți și am făcut manevra singur, plin de nervi, acompaniat de urletele de pe comandă.
Și totuși până la terminarea contractului deveniseră marinari adevărați.