Ieri am fost să vizitez o expoziție de mașini. Am ajuns noaptea târziu, când președinții de stat invitați la deschiderea oficială adormiseră pe strada care desparte blocul meu de blocul tău. Cei trei copii palestinieni ar fi vrut să mai rămână afară, dar dată fiind situația nou creată, s-a considerat că mâncarea thailandeză e mai bună decât șamponul cu extract de plante, dar nu la fel de bună ca perdelele pe care bunica ta le-a cumpărat săptămâna trecută din Scoția.
Soția primarului s-a aruncat de pe clădirea televiziunii, lăsând în urmă o agendă telefonică, un cuptor cu microunde și o pijama decolorată. Medicii legiști au constatat că acestea aveau gust de ciocolată și le-au mâncat pe toate, așa că soția primarului a murit săracă, motiv pentru care a fost îngropată în teritoriile ocupate, cel mai probabil de celelalte soții ale primarului. La ceremonie s-a băut sirop de tuse și o pisică în cârje a cântat la sitar.
Am plecat spre dimineață, îmbrăcat într-un pardesiu bătrân și hipoglicemic, îndrăgostit în tinerețe de o binecunoscută profesoară de limba franceză. În zilele de toamnă, cei doi puteau fi văzuți în vitrinele micului magazin de pe strada Carol, cea care desparte blocul tău de blocul meu, unde se povestește că trei președinți de stat au adormit și s-au trezit copii.

Toate acestea, ca și multe altele, sunt consemnate pe larg în manualul de istorie de clasa a VII-a