ți-am adunat ghinde, vâsc, merișor și puțină lumină de toamnă... din trifoi! ți-am trimis câte-o șoaptă de dor, când poteca respira încet, ca un nor din voal de mireasă. ți-am arătat și orașul, pe înserat. biserica, „slow life”. șirul de florari, cu zâmbete stranii, de parcă ar pune în fiecare buchet... câte un remediu homeopatic! și-o tresărire... pe bucla finală a unui simț psihologic! aproape de casă, m-am oprit să-ți iau struguri de la supermarket. și-am trecut prin parcare, numărând șotronul! o amintire m-a condus pe ultima stradă – zâmbetul tău roșu, de stea, sărind de bucurie... prin viața mea!

11 septembrie 2009, 01:19