Luna a ieșit de după deal
ca o regină neîncoronată,
plină și misterioasă
și tăcută,
mândră de frumoasă.
Poate am s-o fac să îmi șoptească
câte stele încă vor cădea,
pân' să aflu unde-i veșnicia
și ce pot să fac să fie-a mea.
De la geam privesc și mă cutremur:
unui muritor ca mine,
nu se cade luna să-i șoptească
un secret păstrat de-o veșnicie...