Din cafeaua neagră îți mai sorb gustul,
privirea,
toate amărui,
fără bule mici de zahăr.

Undeva, în ultima clipă,
aș fi vrut să nasc puțină bezea și ciocolată.

M-am întors.

Ști...

De ce?

Te-am zărit undeva,
Undeva în amintirea
în care te-am jucat și pierdut într-o seară la poker.