Și ....va rămâne valul, risipit în ape...
Final de epopee, doar într-un episod.
Un văl de nepăsare, sfâșiat pe pleoape,
Șirag de lungi speranțe,trudite intr-un nod.

C-o renunțare lină, timpul, va răspunde
În certitudini simple, făr de melancolii,
Intermitență sacră, în logică pătrunde
Întâiul creator,de hăuri fumurii.

Nu va să fie însă, doar purul adevăr,
Căci adevărul însuși, ne aparține nouă,
Descătușăm secvențe, rotind același măr
Sclav al dorinței noastre, învăluit în rouă.

Atemporal zenitul e veșnică chemare
Chiar ocolind pustiul, lumina ne e far
E fibra ce compune,o viață oarecare
O trudă în a merge, ce nu e în zadar.

Nu irosi prezentul, tribut în amintiri,
O lacrimă și-un zâmbet, du spre viitor,
Un bob de foc și clipe de aprige trăiri..
Pe cerul vieții tale, spulberă orice nor.