Două cremene
și o scânteie,
vreascuri uscate
din pădurea noastră
cu ele stârnești focul
și-l hrănești cu butuci
de esență tare,
iar flăcări vioaie
apar de nicăieri.
O adiere de vânt
îl înalță la cer
și vâlvătaia lui
cuprinde pădurea.
Arde trosnind.
Te sperii și fugi
să-ți salvezi doar trupul
nu și iubirea.