Pe ape curg stele de zăpadă
din frumusețea lor ies îngeri ce dansează,
umerii-mi sunt grei de la ninsoare.

Privesc în depărtare albul
ce se transformă în fantasme curgătoare,
lumina fulgilor divini mă protejează,
sufletul zâmbește în iarna aceasta pătrunzătoare.

Spatele caută odihnă pe stratul de zăpadă,
dar mă cufund, alunec în poveste,
dorul arde chiar de înghețat el pare
dar forța iernii mă zăpăcește.

Privirea e sălbatică, te caută prin ninsoare
să-ți poarte strălucire atunci
când lumina va dispare.