O inscripție într-un cimitir ar putea suna cam așa:
Trecătorule, când citești un text de la Atelier poți să te apleci ca la ghișeul funcționarului public sau poți să cobori câteva trepte la subsolul unde cârpaciul cizmar pingelește pantofii cu Ștaif al cineștiecărei mărci, reciclați de săracii ce-i caută pe la ghenă.
Dacă nu ridici privirea către salteaua pe care și-a cotizat sângele menstrual vreo iubită a vreunui acceptat ești condamnat la un refuzat permanent sau cine știece verdict ce pică în prescriere pentru că ți-a fost jenă la un recurs la morală.
Și tu vei odihni aici, cu sau fără tomul de marmură deasupra. Dumnezeu să te ierte. Te aștept în spatele curcubeului cu care să-ți șterg picioarele privindu-ți laurii și ascultându-ți imnurile de slavă. Pace ție!