să te las aici în mijlocul propoziției
cu privirea ta de meduză cu tot
de care se mai lovește doar ploaia asta domesticită
ca de o umbrelă căzută la întâmplare
în plină stradă
în brațele mele sârmoase
ori de câte ori
încremenim așa, tăios
.
să-mi strâng lucrurile
să ți le las ție pe toate
în dreptul ferestrei
să-ți treci privirea prin ele
așa cum ai mângâia un miel alb-negru
înainte de a-i cere iertare
.
să-mi închid ochii să
deraieze toate șinele să
se ciocnească frontal toate drumurile să
se prăbușească liniile aeriene să
se zdruncine toate mișcările de rotație ale pământului
o dată cu mine
.
nici prin gând nu-mi trece
să fac toate astea
pentru tine
bine
.