și viața, cum a fost, își ia tributul
două jumate dimineața-i ceasul
mă retrezesc, mă doare trupul, glasul
dogit răsună când înjur debutul

acestei zile. sorb cu dor din vasul
cel aburind. cafeaua... începutul,
prin geana ei, mai lesne-i. Crist!!! văzutu-l

cum sta în jilț la dreapta ori în stângă...
ce nu mă mântui??? da, stătea la dreapta
și o femeie de bordel sta lângă

făcând, privind la mine, pe deșteapta.
doar cerul scund a mai pornit să plângă...
sunt încă-n vis, cu greu spre zori urc treapta
cu minte-ncețoșată și nătângă.