încă o zi mi s-a prelins sub pleoape
în ochii mei n-a mai luci vreodată
dar simt sămînța ei crescînd aproape
chiar dacă-mi spune corbul:”niciodată!”


cu un surîs luat pe datorie
mă las sedus încet de lumea caldă
a viselor...ce-n ochii mei se scaldă...


în zori pornesc la drum cu o speranță
chiar de e grea... și-adesea-nlăcrimată


chiar dac-aud ecoul:”niciodată”!