singurul moment de certitudine
când am stat în spatele unui bărbat
a fost când D. mă plimba
cu bicicleta lui rusească
și îmi țineam mâinile ascunse în buzunarele lui

mergea încet pe uliță
ca o femeie grea
țineam ochii închiși
și credeam că asta înseamnă să iubești
să nu-ți fie teamă

l-am revăzut pe D.când am vândut casa din sat
bicicleta o dăduse
"ce, mai sunt copil?"
m-a întristat
devenise un om mare
eu am rămas și acum pe portbagaj
acolo în spate
țin și acum ochii închiși
deși s-a oprit demult ploaia
colbul s-a împrăștiat peste oameni
sufletul s-a lipit de tălpile aerului

oamenii triști văd cu tot trupul
asta am învățat în singurătate