Sunt după lectura mai multor poeme sau simple gânduri, așternute pe"agonia". Sunt plăcut surprins de faptul că, măcar la anumite zile, ne amintim de cele care ne sunt sau ne-au fost mame.
Eu am fost, și poate sunt și acum, un om fericit, la capitolul "mame".
M-am născut din dragostea fulgerătoare a mamei cu tatăl meu. Poate că nu a fost o mamă perfectă pentru mine ci numai pentru fiicele ei și surori vitrege și mai mici, ale mele. Soarta a vrut ca eu s-o idealizez, in lipsă, și în nopțile în care o invocam, având , de fapt și de drept, ca mamă, o bunică iubitoare și caldă, care, pentru că era "mama" a ars nesăbuit de tare pentru mine și, pe patul de spital, înainte de a muri, pentru că aveam doar șapte ani, i-a spus bunicului-tată: "Ioane, înșiră câte femei vrei tu, dar fă-l mare și pe ăsta".
Au mai urmat mame care m-au iubit atât cât au putut sau cât s-au priceput. De parcă nu erau suficiente mamele, soții ale bunicului, tatăl meu adoptiv, la șirul de mame din viața mea, a mai adus și el, tatal meu natural, frate cu mine, încă vreo trei mame.
Mama, pe care am invocat-o fierbinte, la necaz sau la greu, a revenit în viața mea târiu. Ce se mai putea face? I-am daruit fiul pierdut, și poate neuitat vreodată, să îi spună "dragă mamă" până ce s-a stins.
Astăzi, de 8 Martie, aprind un mărțișor de ceară albă, la pieptul tuturor celor ce mi-au fost mame și acum se odihnesc.
Numele lor este: Floricica, Floarea, Lucica, Teodora,
Eugenia, Maria, Bibiana, Marioara, Egreta, Elena.