am continuat să merg chiar dacă asta a frânt de la brâu
toți copacii de pe alee
cuiburile s-au rostogolit printre teneșii trecătorilor ca
niște pântece bătătorite de țipătul
amniotic al durerii chiar și atunci am
continuat să merg pereții s-au frânt asemeni copacilor și
oglinda de pe podea
era rece rece de ore bune avea ochii ațintiți asupră-mi dar
pupilele ei nu mai reacționau
în niciun fel
la lumină
ceașaful alb de pe pat își ținea respirația
de ore bune
patrafir anume pentru frunțile plecate ale absențelor
rămase cuminți la locul lor
în locul nostru


singurătatea mi-a strâns vocea într-un corset dintre acelea de bal



am continuat să merg mai departe cu toate că mi-aș fi dat dumnezeul pentru un dumicat de moarte

cât de mic