Era expert în traversări. Traversase, perpendicular, pe sub un avion aflat în zbor. Traversase printr-un automobil parcat: a intrat pe o ușă și a ieșit pe cealaltă. Le-a închis pe amândouă. Proprietarul și-a putut vedea liniștit de drum.
A traversat binele și răul. În cazul ăsta și-a pus imaginația la treabă, nu glumă. Răul trebuie traversat cu ochii închiși, binele se înfruntă pieptiș. În cele din urmă a traversat prin viață. A fost ca la o cursă cu obstacole. Ba nu! A fost ca la slalom: peste tot erau țăruși înfipți.
Cu scor dublu a traversat un nor vulcanic. A făcut un tunel, așa că a traversat și norul vulcanic și tunelul. Altă soluție n-a găsit.
Periodic traversa perioade de bilanț. Era enervant și plictisitor: de fiecare dată constata că obținuse punctajul maxim și că nu se putea nici bucura, nici întrista; ca să nu încurce tipologia traversărilor, trebuia să fie cu mintea trează.
A traversat și prin uși. Suna, i se deschidea, își depunea opțiunea; nu i se deschidea, bătea la altă ușă.
Insolvabilă a rămas problema traversării podului. Un pod este un nonsens. El însuși închipuie o traversare. Pe de altă parte, traversând traversarea, înseamnă că traversezi și apa; dacă traversezi apa, însemna că nu traversezi podul; ori, aici lucrurile sunt clare: ori/ori, nu și/și!

Aștept întrebări.