8. Roman – rom n-am

Ce inventiv și barmanul acesta! Știe să facă niște cockteiluri… Am vrut să-i dau ultimul roman al meu, cu dedicație, dar a replicat imediat:
- Rom?… N-am!

9. Quele heure est il? - Cât e chelerătăul?

M-am rătăcit prin Paris. Trebuie să ajung pe Avenue des Champs-Elysées, însă mi-am uitat ceasul la hotel. Pierd timp dacă mă întorc după el. Mai bine rog pe cineva să-mi spună cât e ora. Îl întreb pe-unul mai pricăjit decât mine :
- Hei, tu ! – îl chem pe-un cerșetor, arătându-i și-un franc pentru a-mi răspunde. Quel heure est il, s’il te plait?
- Clelerătăul, cât e ?! – răspunde cel întrebat. Ia, frățioare, chelerătăuri câte vrei, pe alese, am haina plină și de mobile! De cât vrei să-ți fie chelerătăul? Câți parai ai?

10. Penitenciară – penițe-n ceară

Penelul școlerilor intra odată-n tăblițele cerate. Bărbații care intră la Universitate pentru totdeauna, viețarii, sunt dispuși să se deprindă cu viața de penițe-n ceară. Ce să ceară-n pana lor și ei? Penitenciara realfabetizare îi pune la punct, dându-și întâlnire zi de zi în băncile lor ca-n parc, doi câte doi: băiat, fată; băiat, fată… se iau de după gât.

11. Omis – o miss

S-a omis din calcule că o miss din Coreea de Nord poate veni cu secera și ciocanul, luând chiar și două cor(o)nițe la un concurs de abilități culturiste: cine le face K.O. pe celelalte la probele din „Vin-o mamă să mă vezi”.

12. Numită – nu mită

A fost un concurs atât de strâns!... Câștigătoarea a fost numită din oficiu, de dinainte… Nu mită, doar de ochi frumoși !

13. Mensuale – bimensuale – incomensurabile

Odată cu agravarea crizei economice, termenele tuturor aparițiilor editoriale subvenționate vor deveni mai întâi bimensuale, apoi mensuale și la urmă incomensurabile în raritatea lor.