Grăbește-te să taci în paralela cuvintelor ce-ți vin.
Nu te grăbi să recitești barem o frază,
Chiar dacă ele-ți plac, sau dacă nu-ți convin,
Chiar dacă-s proză seacă sau versuri ce rimează, -
Vei fi constrâns să-ți limitezi spiritul libertin.

Și obligat vei fi să taci, ca imprudența
Scăpării să nu astupe ce-ți vorbesc.
Iar dacă înțelegi prea bine coerența,
Atunci mă crezi că asta nu-mi doresc,
Nici să-ți delimitez, idem, valența.

Și vezi, grandoarea unor elemente
Se evidențiază alături de miniatură.
Iar când privești doar câteva fragmente -
E ca o piesa fără de garnitură.
Dar asta știi și tu, sunt lucruri evidente.

Căci de n-ar fi nici una și nici alta
Și dacă sub un calapod ar merge toate, -
O notă nici prea joasă, nici înaltă,
Nici ritmuri line și nici apăsate, -
Atunci ai zice liber "las-o baltă".

Și, deci, nu te grăbi să-mi dai raspuns.
ÃŽl intuiesc din mii de variante,
Când unul mă surprinde îndeajuns,
Allegro daca-i, sau puțin andante,
În față sau în gând, pe-ascuns.

27 iulie 2010