mă tem…
să nu fii doar o iluzie de-a mea,
care să dureze doar trei zile.

mă tem…
să privesc în depărtare orizontul
iar prezența cerului, să nu o mai văd.

mă tem…
să strig că-mi iubesc viața,
ca nu cumva să-i tulbur ecoul.

mă tem…
să-mi privesc în oglindă răsăritul,
ca reflexia lui, să nu-mi întunece vederea.

mă tem…de atâtea …mă tem
pot eu oare spera, să nu mă mai tem,
iar iluzia mea, să-mi rămână visul etern?

ești atât de prezent și atât de absent,
încât mi-am pierdut noțiunea de timp.

ești atâta fericire și atâta tristețe,
încât mi-am pierdut noțiunea de normal.

ești atâta așteptare și atâta uitare,
încât mi-am pierdut noțiunea de speranță.

ești atât de dorit și atât de lipsit,
încât mă tem, să nu-mi pierd noțiunea de iubire.
………………………………………….
ce-ar trebui să fac,să nu mă mai tem?


21 septembrie 2010