dragă Theia
am dat la o parte plasa de țânțari
din fereastră
și am încercat să ies
din tiparul casei perfecte
cu tot ce mă definește și ce am valoros
nu am reușit
eram prea voluminoasă
atunci am început să arunc da-urile
și lasă-urile atitudinilor
permisive
buchetul de lăcrămioare presat în
albumuri de fotografii
balastul de temeri naivitatea și stângăcia
scrisorile tomurile de poezii
mirările lunii Aprilie
am rupt aripile din insectarul inimii
bucuriile mărunte
iar la urmă amintirile
așa despovărată am sărit pe asfalt
acolo am încremenit
cum ciuta în fața unui panou uriaș
cu imaginea unor vile idilice
construite la liziera pădurii
culorile fericirii pe fond albastru
un peisaj atât de real încât
și vrăbiile își rup oasele
dacă încearcă
să zboare
dincolo