Pur și simplu mă rezum la absurd.
Vine un moment în care trebuie să alegi între endorfinele eliberate în organism la fiecare eveniment tragic pe care trebuie să-l exploatezi jurnalistic și oxigenarea plămînilor. Tot sistemul de valori ți se dă peste cap. Și ajungi la un grad de cinism care-ți permite să macini oamenii mai ceva ca un concasor.
La o adică de mic am fost învățat că duminica e ziua Domnului. De vreo lună de zile în fiecare duminică specialitatea casei e mortul pe tavă. Aburind și în exclusivitate.
Dacă mă mai poate mira ceva atunci e absurdul unei situații. De fapt nu mă miră. Doar constat pînă unde se întinde și-mi vine să strig bungeeee.
Sîmbătă noapte o femeie s-a aruncat de la etajul 1 al spitalului. Fusese operată în urmă cu cîteva zile. I se făcuse un implant de cristalin. În toiul noții s-a dus la toaletă și s-a aruncat pe fereastră. În urmă cu vreo doi ani un pacient se aruncase de la etajul 3 dar ăla scăpase cu viață pentru că aterizase pe gardul viu din jurul spitalului. Femeia aterizase direct în cap și suferise o fractură de bază de craniu. Ca totul să fie absurd în momentul în care a sărit a fost observată de un alt pacient de la etajul 3. Culmea că respectivul avusese o intervenție chirurgicală la cavitatea bucală și nu putea să vorbească. Cu alte cuvinte un mut e martorul unui orb care moare. Dacă cinismul ar fi o persoană cred că ar avea limitele lui. Pentru că femeia s-ar fi putut prăbuși pe cupola de sticlă a noului Centru de Primire Urgențe din cadrul spitalului. Centru care va fi inaugurat vineri în prezența oficialilor din MS. Uneori viața se compune din mici furnicături senzații de cald sau arsuri pe care le înțelegi mai tîrziu. Mi-a trebuit o astfel de zi a Domnului în care am realizat cît de plăcut e să-mi simt limba arsă de o ciorbă fierbinte de perișoare după atîtea luni în care am trăit doar din moartea altora.
Oricum lunea pe nimeni nu interesează că cineva e fericit. Lunea e zi de supraviețuire. Lunea e un fel de cutie a milei în care toți aruncă niște bănuți drept mulțumire că s-a dus cel mai slab dintre ei.