când ceva nu merge cum trebuie
cineva și-a pierdut un picior
sărbătorind viața
iar dincolo de silă se vede pământul gol
pătruns până în cele mai adânci cotloane
ale sinelui
disprețuind semnul și hazardul
nenumitei lumi
o, preaiubitule
inspir adânc și nimic altceva

***

o ridicare ușoară de la pământ
aproape un zâmbet
și plăsmuirea
apoi nu te mai ferești prin cuvinte
doar trăiești cum se cuvine
-numindu-ți ochiul și
înghețând inima
nimeni nu e mai singur
vezi tu, ar putea fi vorba de un început
cinci pași străbătând corpul

**

vei strânge laolaltă anumite particole
spunându-mi că mă iubești
și lumea gândului se va obișnui
cu linia verde a vocii tale
din care pământul curge
aceleași cuvinte, adeseori
numite inimă

*