ți-am spus niarne că
am o inimă barbară care-mi omoară idealurile
iar în privirea asta costelivă
se-ngrămădește neantul rupt prin care-mi curge
timpul mă îneacă de spaimă
când i se topește fața în mine
știu că tu ești bun niarne și mă încurajezi
să trag mai mult aer din înțelesul cuvintelor
și să resping amiezele fără înnoptare
pentru că au vederea stinsă
încerc să mă dezînsingurez de aproapele meu
lăsând tăcerea cuvintelor să cadă trăznet
pe zidul vederii lui și poate atunci niarne
sângele meu va învârti moara timpului
peste amândoi nu mă implora să tac
când trecerea asta mă asurzește iar cuvintele
mă văduvesc de înțeles
prea puțin timp mi-a rămas adunat în pumni
să-l las să-mi scape printre degete
trebuie să-l mănânc înainte să-mi murdărească
rochia albă de mireasă


26 martie 2011