Acum,
când lucrurile ies unele de lângă altele-
între pereții înghesuiți ai timpului,
când străzile toate sunt plecate
să racordeze microfoane la conștiințe,
noi, înarmați cu ură-
pe care-o clipă am crezut-o uitată,
arborăm spre ceruri iluzii
și, ascunși încă între fricile noastre
sau adânciți în spaimă,
rămânem tot singuri!...

Acum
cu ură
pentru iluzii…

Ileana Popescu Bâldea