dimineața la cinci doi copii băteau mingea de ziduri
și m-am strîns în femeie și am simțit dragoste
de copii de Dumnezeu de univers
am zis că e bine ideile mele vor zbura miliarde și miliarde de ani
vitezele tahionice nu rezolvă problema imensității
apoi am făcut o cafea și am pornit televizorul
femeia s-a strîns în sine cum o prună uscată
măruntă să încapă sub pernă
copiii băteau mingea de ziduri eu beam o cafea
femeia părea că se strînge în punct