vaporul este incă în radă la alexandria
în ceașca mare de cafea
ieri îmi ieșise o inimă neagră
din care porneau trei cărări


suntem înaintea orei de adunare-n careul ofițeri
trec peste și-ți spun visul pe care să mi-l interpretezi



eram în grădina casei cu meri nuci
caiși pruni cireși vișini gutui
și bolta cu struguri tămâioși
mi-a cerut o scară
să ajungă la cel mai de sus ciorchine
vița de vie făcea arcade pontice
pe-un portativ invizibil



a rupt un strugure negru
și-n jur mirosea a busuioacă
coborând încet
a întins strugurele spre mine
să gust și eu
că parfumează trupul
mi-a cerut să țin eu ciorchinele
și să-i dau bricheta albă
pe care o găsisem cu o zi-n urmă pe scară
eram tare mirat de unde știe de brichetă
de la piept și-a scos o tigară scuturată
a răsucit-o și-a aprins-o din scurt
a inspirat profund
și-a suflat între noi un rotocol de fum
ne priveam ca-n oglinda prin care trece fumul
din privire întrebându-l dacă nu-i face rău
înțelegându-mi gândul mi-a spus
după strugure o țigară vine la fix



dorina culesese și ea o poală de struguri
i-am spus că-i ora prânzului să ne dea ceva de ciugulit
george a râs și ca să schimbe vorba
m-a întrebat ce-i nou prin curtea liceului





pe 4 septembrie au lansat unii romanul viseptol
de apariția romanului aflasem de la mama lui
de lansare am aflat de la băieții din echipaj
organizatorii nu mi-au spus nimic
nici până azi
fug unii de noduri
ca dracu de tămâie






Constanța, 17 septembrie, 2011