Frumoase neadevaruri

Mă scufund în amăgitorul gând
că voi simiți.
Mă conving că ești, că buzele tale dor frumos,
mai frumos decât negura din mine.

Tresar când îmi atingi părul.
Urlu către mine:
Nu te văd, nu te pot!
Te dor și mor cu fiecare dăruire.

Caut salvarea în nopți cu delir,
în dimineți cu raze ce-mi străpung trupul,
în amiezi ce sugrumă apusul.

Găsesc același cerc ce-mi strÂnge pieptul.
Intru cu speranțe noi și mă arunc în mine
până mă scufund.
Apoi fur o gură de aer și-ntreb cu violență:
Ce-i aici de nu găsesc?