mă ținea în cârcă tata
oamenii erau prichindei
și aveau zâmbetul lui similică
de la ei luam bulgări de jucărie
pe care îi păstrase o mamă de zăpadă
creșteam și rotunjeam om în locul tatei
rotunjeam om în locul meu
ce nu-mi plăcea să rotunjesc ambalam
în pachete
câte puțin
legături grele

[să fi fost tata în cârca mea
scăpam de tină?]

asfaltul țării mele se surpă ca pământul
sub o groază de cruci

*

au trecut două zile și două nopți
sau poate nouă luni
mă închin la universul adn-urilor

[ai zice că nici mama nu salvează pe nimeni
zi]