de-acum știu
așa cum nu te-aș putea inventa
prea mult alb prea imaculat
prea în noi
prea decolorate
suflete
până la puritate
până acolo
unde nu e drept să ajungem
unde să nu căutăm
nici un sens
doar să ne ascultăm
până-n implozie
până-n timpul urlând în timpane
fugi
fugi
fugi.
nu te poți opri decât în mine.

acum
când te-ntregesc
te las păgubit. acum
ne va ninge ne va îngropa

și cine, …. dacă … poate…
va fi
salvarea mea.