duminica nea ciobanu venea la grădinița din sat
într-o dacie galbenă
scotea din mașină un televizor și un videorecorder
aranja scaunele apoi lipea pe ușă
un afiș pe care scria de mînă
intrarea dragonului biletul trei lei



bunică-miu era ăl mai a dracu fierar
cînd nu făcea șarete în atelier
mă strecuram să nu mă vadă
voiam să fac steluțe de fier
visam că o să cresc și-o să mă fac ninja
după aia cineva mi-a spus că samuraii sînt mai buni
și-am vrut să-mi fac sabie
de atunci am topit atîtea vise
că pînă acum aș fi putut face o cale ferată
care duce fix pînă în cer



apoi am scos o teorie de care eram foarte mîndru
cum că alea șase zile în care s-a făcut lumea sînt de fapt șase ere
și fiecare eră are o religie
m-am lăsat și de teorii cînd inima mea a născut înainte termen
o frică perfectă
atunci am decis că trebuie să fiu
o umbră cît se poate de responsabilă



draga mea să nu rîzi dacă îți spun că și-acum mai cred
că dumnezeu e un samurai onorabil
la brîul său eu sînt daito
tu shoto



*



demult aveam obsesia creșterii
nu știam ce vreau să fiu ori ce voi face
mă puneam la perete trăgeam o linie deasupra creștetului
îmi măsuram înălțimea din două în două zile
muream de ciudă cînd bunică-mea vorbea cu nea omu
inevitabil discuțiile se terminau cu dumnezeu e mare
în gîndul meu uneori mă prefăceam indiferent
alteori îmi spuneam că o să-l măsor eu pe dumnezeu ăsta
doar n-o fi mai înalt ca old shutterhand



acum îmi vine să mă așez la perete
să mă rog de umbră să crească
să par mai mic și să cred că încă mai am de trăit
timpul e doar un coșar pe care unii îl mai invită la nuntă
să le poarte noroc
în rest nineni nu mai are nevoie de el
pentru că se arde din ce
în ce
mai rar



*



aș vinde kebab în trafalgar square
mi-aș îneca numele ca pe un pui de cățea
poate așa m-aș face din nou copil
să stau noaptea de pază în fața părului de la poartă
să nu arunce alții cu pietre
să-mi fure perele coapte
să aflu că în franța picioarele de broască sînt o delicatesă
și să merg la gîrlă cu undița să prind broaște
cu frunză de trifoi în cîrlig



n-au mai rămas multe de spus
m-ai întrebat într-o zi n-am știut să-ți răpund cum iubesc
de la distanță par un convoi umanitar
dacă te-apropii sînt o mină de kimberlit
dezafectată