singură-n câmp
soarele scăpăta în amurg
cumpăna-i albă o vedeam de departe
opream berbecii la jgheab
priveam în adânc
din pata de lumină a apei
mă privea un copil
cu toate puterile trăgeam de lanț
până-l prindeam în ciutură
venea mai ușor plină
râdeam unu la altu și
țuguindu-ne buzele beam
ce rece și bună era
apa ce-o beam amândoi

am trecut de curând peste câmpuri
am văzut-o
cumpăna-i neagră
fără ciutură și fără de lanț
cu hârca unui berbec
stă înțepenită spre cer
am privit în ea
dintre peturi
gunoaie și crengi
din ochiul murdar
mă privea trist
un străin