micimea-mi năruie în cale-mi totul;
voi fi trecut prin viață fără urme,
nu voi lăsa nimic, de-o fi sa curme
facil Luntrașul, înmînîndu-i zlotul?
voi fi uitat, în a tăcerii brume,
ori mi s-a da, precum e cașalotul
de uriaș, mărire în înotul
prin veșnicia din această lume?!

de mi-ar păsa m-aș regăsi nebun
cu mințile-ntre cele două sfere
povestea Vieții-Morții de o spun
între pereți cu margini austere
gîndind la funie și la săpun
și tragicul ar căpăta putere.