la etajul 7 locuiesc 2 ceruri

unul
este cerul Elenei
și îl împarte cu mine
de fiecare dată când mă duc la ea
săpând în roca tare a îndoielilor
până când cuvintele devin marcasite
din care facem medalioane
port-bonheur pentru plecări și întoarceri
să le punem
la gâtul de argint al mestecenilor
când lumea devine
de o tristețe molipsitoare

celălalt
este cerul Cezarei
care îmi trimite albastrul împăturit
într-un plic la cutia poștală
ori de câte ori scoate
o carte nouă de poezii
și atunci zilele
capătă un farmec aparte
de cerneluri bine mirositoare
iar toamna devine o pasăre măiastră
ce nu va migra niciodată
peste ocean