Poeme de demult


***

Răsplata minții


Minte și Inimă – Conversații

Mintea - rece... ca gheața,
Inima - caldă... precum focul…

Întreb, într-o șoaptă:
" - Cu ce preț dorința inimii mele răsplătește mintea?"
Brusc, le aud conversația:
" - Minte?!... “
“ - Da, Inimă?!...”
“ - Minte?! “
“ - Da, Inimă?! “
“ - Ce nu e in regulă?! Ce s-a întâmplat?! Ce nu se potrivește?! “
“ - Minte?! ...Aștept... Când acel răspuns, va veni?!... “
“ - Cu răsuflarea mea de gheață, Inimă, te voi nimici, căci acesta-i prețul care ți-l cer mereu... “
“ - Ah, Minte, cu mantia mea de căldură te voi înconjura, iar acesta-i răsplata ce ți-o voi oferi… întotdeauna...”
“ - Atunci, Inimă, te voi provoca și nici o pace nu va fi găsită în războiul meu împotriva ta... Până la sfârșit, vei cădea... Atunci, te voi îngheța... “
“ - Nu, nicidecum, Minte; folosing ochii fizici ca să vezi, nu mă face oarbă; ci dimpotrivă, îți spun, veselă: lasă gheața să fie deasupra gândurilor tale și nu peste mine; îți arăt sentimente, precum vezi... În război, nu e nici o victorie din partea ta, ci doar pierdere... 1000 de gânduri, de va avea armata, chiar și așa, vei fi învinsă... Doar un razboinic, îți voi trimite; unul ce nu va putea fi rănit , iar scutul său, mai puternic decât al tău, ca un diamant, incasabil, va reflecta răsăritul dimineții de după, dimineața când Mintea a pierdut războiul... Fi-vor gândurile tale o abilitate, însă războinicul meu, are Credință, are Voință. Deci, ține cont de sfat, Minte, nu fi oarbă... Mai bine ia pacea prin Pace, nu prin Război... și drept răsplată, vei avea o cheie, către ușa fortăreței mele... Îți voi trimite doi războinici, unul de jad, altul de mercur, iar ei vor fi garda ta personală... Aceasta e recompensa mea pentru tine, Minte! Împlinește-mi dorința, acum!..."
În acel moment, le-am auzit conversația... A fost răspunsul întrebării mele...


©Th3Mirr0r