o lacomă crăpelniță-i lumea
înfulecă-n draci
mimoze,
balene și purici de-a valma...
uneori i se oprește în gât
un poem mimetic absurd.
tușește și-l scuipă,
flegmă purulent-verzuie
pe caldarâmul timpului...
în ea lumina se reflectă o vreme
stârnind irizații apoi,
se usucă poem și poet.
calcă trecătorii grăbiți...

o mare crăpelniță-i lumea.