O, tu, femeie,
Misterioasă făptură,
Ești rodul mâinilor cerești,
Dar și al celor omenești.
Trupul tău, enigmatic și divin
Din culori și din lumini
E plămădit…

O, tu, femeie,
Frumoasă făptură,
De veacuri, poeții
Îți închină iubire,
Iar pictorul, maestrul cu penelul,
Dintr-o privire,conferă mlădiosului trup
Nemurire…

Inima lui, pasăre sihastră-n pribegie,
Cerul a găsit în albastrul infinit.
„Luceafăr singuratic mă avânt
Între Cer și Pământ",
Se tânguie El…
La margine de cer.

O, tu, femeie,
Frumoasă făptură…