Dormeau adînc în așteptare.
Visau cu zeci de mii de muguri
la cîntecele din frunzișul nou.
În rădăcini păstrau aducerile-aminte
atîtor freamăte și flori...
Dormeau cînd au venit cu drujbe...

S-a încălzit pămîntul.
S-au trezit.
În trunchiurile dezmembrate simt dureri fantomă.
Trec pe deasupra presuri,
aușei,scatii și vrăbii, mierle...
În dureroasa lor sforțare
vor scoate ochi din nou să-și vadă,
măcar suferința...

De drujba timpului prezent tăiate,
pe băncile de lîngă ei,
simți-vom durerile din aripi.
.............................
Ai ceva să-mi șterg ochelarii,iubito?