mereu stai la pândă de pe steiul clipei s-alunec
dar ca un țap despicat în copită m-agăț de ieșinduri
și pentru că nu poți să o rupi tu-mi săruți carotida

din dragoste știu că mă temi și m-alinți
din minți te scoate regala mea nepăsare
și-n sine mă bucur de-acest artificiu

supliciu de-ți pare de ce îl accepți
nu știu să fiu semn de mirare de întrebare
doamne cu teama-n priviri cât de frumoasă mai ești

ca ieri și mâine te voi lăsa să umbli cu dinții la gât...