iarba crescuse înaltă
doar scurta rugăciune a unui copil o mai putea întrece
subțirii și tremurătorii maci
nu urmăreau același ritm când iarbă și vânt se legănau
precum valurile bine rânduite ale unei mări
care nu a suferit vreodată
sau trupurile în așternuturi aproape fierbinți

astept răsăritul
ce zgomot Doamne, cu câtă putere orizontul înfruntă lumina!
ce zgomot și câtă răcoare în iarba crescută
înaltă, amară
fragilă, lumina mă-mbracă
în creștet mi se prinde și nu mă mai scapă
nici nu mă pot mișca
nici plânge
când macii cad și iarba se-așterne lângă mine
nu pot pleca și nici nu strig
mi-e cald
azi au venit bărbații la coasă mai devreme