mult timp am crezut că oamenii sunt îngeri
trimiși de un Dumnezeu frumos cu barba albă
jos pe Pământ
așa îmi spunea mama când eram mică
întrebam mereu cine și ce suntem
îngeri spunea ea
credeam
plăcinta creștea în cuptor ca printr-o minune
tata o săruta pe umăr
lumina intra pe fereastra noastră mică
îmi mângâia părul lung
ce frumoasă ești
nu eu tati
păpușa uite am pieptănat-o
i-am pus o fundă mare albă
tu
tu
tot ce e mai alb în lume
da tati îngeri

mami?
da, iubire
ce suntem noi?
ființe care nu înțeleg niciodată ce sunt
oameni singuri triști

bunica spunea că suntem îngeri
fără aripi
Dumnezeu ni ne-a luat că am zburat prea sus

da, prea sus sau prea jos