Treizeci și nouă de fete și femei din afara familiei mi-au declarat, de-a lungul timpului, că mă iubesc. Dintre declarații, unsprezece au fost făcute sub influența alcoolului sau sub imperiul celor mai diverse tipuri de extaz, nouă dintr-o nefericită cântărire a formulei, șase în glumă, patru în necunoștință de cauză sau de sens, trei la repezeală, alte trei din interes, două din inimă dar la vârste prea mici pentru a fi luate în seamă și una, exact una, tocmai una singură dintre declarații a venit exact când trebuie, cum trebuie și cât trebuie, din ambele inimi, a ei și a mea, pentru totdeauna, asumându-și respectiva atât răspunderea cât și implicațiile și semnificația. Tocmai acel "te iubesc" nu știu unde l-am pus acum, aș avea nevoie de rostitoarea lui în deplinătatea inconștienței sale. Sunt atât de zăpăcit toamna, Doamne!