e soare frig și încă mai merg
un nimeni prin lume
și-n lumea din preajmă cu-atât mai puțin
babe cu nepoți sau căței
trec fandosite și triste pe lângă mine

ca ph-așul neutru al apei
mă simt absolvit
de vina degradărilor ample

un el și o ea
rotindu-se fără de vânt sub bractee
cad pe pământ
fi-vor tei îmi zic
sub care se vor săruta
bolnavi de iubire cum fost-am cândva
un bărbat și-o femeie

cad pe caldarâm de asfalt
n-au nicio șansă îmi zic
mă gândesc la noi
le iau și le duc
pe pământ de cârtiță-n parc
că-n parc am fost noi
nebunii frumoși ce făcurăm unu din doi...