E multă moarte în aerul iernii? Întrebă băiețelul...
E viața-n dedesubturi prea ascunsă,
ca la un semn așteaptă înălțarea,
nu pot fi morțile mai numeroase, fiindcă nimic
nu se naște mort, deci, viața învinge
răspuse bunicul nepotului său de patru ani...
Câte capete au lucrurile, bunicule? Trebuie că știi,
tu te-ai născut bunic... iar eu văd peste tot doar curbe și începuturi.
Din coaja tăcerii, într-un moment anume,
bunicul ieși să spună: un singur capăt, infinitul are capătul
în sine, precum orice lucru.
Bunicule, tu te-ai născut bunic, trebuie să știi, de ce
iarna aceasta seamănă cu tine?
Bătrânul se ridică și... – În locul răspunsului se ivi Primăvara,
cu taine noi și miracole. Băiețelul privește încă înalturile, acolo
de unde surâsul blând coboară cu înțelesuri...