cel mai uscat deșert ești tu
cel mai fierbinte
poate de asta îmi leg bine gleznele cu panglici oranj
îmi pregătesc ochii pentru lumina arzătoare
și te cutreier fără să obosesc
de-a lungul întrebărilor
fără grabă
am timpul tot și vasul din care
se revarsă peste lume
văd cum îmi scoți în cale oaze
înverzite ca umezi ochii iubind nopțile calme
cu limpezimea lor rănesc întunericul
încă trec printre legile tale așternute
în cărți întredeschise ca ochii îndrăgostiți
la sfârșitul unui sărut
și văd cum plângi când alte dune aleg
și din clepsidre nisipul furtunii îl redau
încă o dată
deșertului uscat, fierbinte
și-n aspra judecată neclintit