azi sunt furioasă
sunt furioasă pe Crimhilda că s-a răzbunat
pe Hamlet că s-a răzbunat
pe contele de Monte Cristo că s-a răzbunat
pe Romeo și Julieta că s-au sinucis pentru ceva
pe publicul de la parter că se bucură
când toți își dezmorțesc picioarele și limba
ca într-o bacanală

să cântăm încă o dată „L’important c’est la rose” bătând din palme/ bis pentru lebăda care moare grațios/ pentru Mimi și Violeta și Aida și Carmen/ toți pereții sunt subțiri/ toate tobele au ecouri/ toate doamnele și domnii bine răspândesc veștile/ se împart în mai multe fire mai mulți wați mai multe rețele wi-fi/ toți plătesc mult ca să asiste la scenă deschisă/ toți au învățat să trăiască cu urechile în patru și să îi cruțe de viață pe gladiatorii care nu vor să lupte

sunt furioasă
pe actorii care vor să fie oameni
pe oamenii care nu vor să fie actori
pe mine că mint când de fapt nu sunt furioasă
ci doar tristă pentru toate acestea
și pentru boțul meu rahitic de inimă
pentru nenorocul chior că am crezut în pace mai presus
în timp ce toți declamă trup și suflet că viața e o luptă
și câinii îi latră pe cei care nu ridică bățul
la timp

după ce scriu versuri patetice deschid clasorul meu vechi cu timbre rare cu pasărea paradisului și privesc prin lupă/ sunt un colecționar ratat și un globtrotter dezinteresat/ recidivez și îmi scald din nou privirea de zgură pe cerul senin în care stelele nu fac horă/ și ascult bach și handel cu sonorul dat la minimum