n-am repetat cu tine colindul până ce
cuvintele s-au înșurubat în sensul lor figurat
nu ți-am cumpărat sorcovă și ți-am spus
să n-o ții de vârf că-n viață toate lucrurile
au o parte fragilă...
nu ți-am aplicat pe straiele de sărbătoare
buzunare tivite cu spaimele mele...
ce-ai căutat hilda prin noroaiele de la periferie
să-ți consumi kilowații sufletului degeaba...
te-am trimis pe bulevard la palatele dinspre răsărit
unde ușa se deschide cu telecomanda
acolo să fi strigat ”URA”
cum care ura hilda bolboroseala din refrenul
”tare ca fierul/iute ca oțelul”
nici despre oțel nu mai știi e vârful săgeții
suntem o săgeată așa ți-am spus
dar ai greșit pieptul hilda
te-ai înfipt în pământ.