1.Trebuie să ne adaptăm la soarta dură, căci suferinței îi place să stăm în pat, străpunși de lene și letargie, astfel devenim delăsători, și în noi se prăbușesc hărnicia, activitatea și acțiunea, absorbind sterilul în miezul lor.

2.Când suntem plini de viruși și paraziți existențiali, ne resetăm și schimbăm matricea existențială, introducând alte caracteristici, trăsături, ipostaze și stări ontologice.

3.Când ne creăm alt algoritm existențial, deschidem o fereastră, dincolo de care nefiindul ne explică diferitele feluri de a trece în neființă.

4.Valorile adevărate țâșnesc din vocații, care se amplifică prin travaliu spiritual, perseverență, sagacitate, perfecționare și experiență.

5.Valorile false nu rezistă timpului, se sfărâmițează în adevăruri incerte și echivoce, și își diluează substanța, supuse exegezei.

6.Am pus suferința în ceas, pentru a o împărți în secunde.

7.Iau viața la rost, o întreb de ce e pasivă când filamentele suferinței se aprind, iar becurile gândirii sunt stinse.

8.Întreb viața de ce imaginile realității tremură, sunt bulversate de percepții eronate, de ce intimitatea nu poate ieși din cei patru pereți.

9.Sunt întrebări existențiale care mă rod : de ce jocul cu umbrele a căpătat o tentă morbidă și lugubră, de ce nu am învățat alfabetul luminii, de ce ziua nu are contururi rotunde, ci numai muchii ascuțite, ce înțeapă pașii mergând înspre niciunde.

10.Sufletele pe care le-am descoperit în noi sunt fidele și nu părăsesc corpul, însă sufletele neștiute, necunoscute, străine de ființă, se desprind de entitatea corporală și călătoresc prin univers, pentru a descoperi alte planete, cu alte entități materiale și imateriale.