1.În tăcere se insinuează torpoarea, ce își prelinge somnolența din psihic în privire, încețoșând-o.

2.Spiritul se odihnește în hamacul cuvintelor, revitalizând un psihic deschis înspre inovație, fortificând optimismul, în timp ce gândurile ludice au început urcușul către ceva ca un miraj psihedelic și cerebral.

3.Vocația își însușește valorile adevărate, însă amprenta spirituală a unui scriitor intră în categoria lingvistică și stilistică proprie artistului, ce-l diferențiază și-i oferă personalitate față de ceilalți autori.

4.Fiecare poet trăiește în povestea sa personală, cu poeziile ce-i conferă nuanțe de basm și vrajă, iar energia lor sublimă îi creează stări speciale.

5.Prin stările speciale și transcendentale induse în poeți prin energia sublimată a poeziilor, se întrezăresc lumina, uneori prea intensă, alteori prea ternă, și febrilitatea creatoare.

6.Beatitudinea e o stare maximă a fericirii, care nu durează cât bucuria, ce are o doză minimă, dar constantă de fericire.

7.Pământul e plin de boala numită oameni, care induce ceață spirituală, inflamarea trăirilor și putrezirea crezurilor, și doar idealul suprem, ce are în conținutul său mântuirea, poate fi un panaceu viabil.

8.Timpul e prea încărcat de lest și apasă covârșitor ființa, și de aceea oamenii își caută esențele, rătăcite în imanență.

9.Îndrăgostiții trăiesc un singur anotimp, cel al iubirii, care include toate cele patru anotimpuri temporale, pe când cei invadați de ură, trăiesc o zi dilatată într-un anotimp.

10.În loc să ne irosim viața ușor, aruncată în derizoriu, superficialitate și insignifiant, să o facem mai complexă, prin experimentarea tuturor fațetelor ei.